De la început vreau să vă spun că din momentul în care am împlinit 18 ani si am drept de vot, pentru mine acest act a fost tot timpul un prilej de emoții. Îmi asum asta cu toată responsabilitatea chiar daca sună foarte boem, copilăresc, ipocrit sau cum l-o percepe fieștecare (formulare din limbajul întâlnit în vocabularul liturgic ortodox). Am mers de fiecare dată la aceiași secție de votare, sărăcăcioasă din cartierul meu, și de fiecare dată am simțit importanța unui act care trebuie să apese pe umerii celor aflați pe listă. De fiecare dată am dat preț acestui act poate și din cauză că majoritatea oamenilor disprețuiesc acest „obicei” din motive obiective. Problema e că pana acum nu am simțit că transferul problemelor dinspre mine spre cei care doresc și le asumă public, să fie unul real, cu atât mai puțin unul cu rezultate concrete.
La votul uninominal am dat un vot de „blamă” am dat un buletin de vot în alb, care pentru prima dată a fost contabilizat, ca și reproș adus oamenilor aflați pe lista respectivă, cât și pentru direcția înspre care ne îndreptăm. Mulți mi-au spus că de fapt făcând asta am lăsat un vot celor care aveau o ștampilă în mână și o culoare politică aparte.
Vin alegerile pentru parlamentul european și nu știu dacă voi merge să votez, deja simt că oricât mi-ași dori să schimb lucrurile nu mai am control, și atunci de ce să mă mai duc? În același context mă gândesc că daca nu voi vota, nu voi mai avea dreptul să vorbesc, pentru-că atunci când trebuia să iau atitudine(ziua votării) nu am făcut-o.
Vreau sa am dreptul să vorbesc despre ceea ce consider că e incoerent, așadar cu toate că mi-ași dori ca în România la alegerile din vară să fie prezenți la vot doar cei care candidează, ca semn cât se poate de evident al neputinței lor, probabil voi merge la votare, iar la ce candidați mi se servesc, cred că voi „blăma” din nou clasa „primară” politică, în același stil, cu riscul de a furniza material de fraudă pentru unii, pentru-că sunt conștient de faptul că trebuie să îmi exercit dreptul, și poate în momente de criză ar trebui să fim obligați să o facem. Desigur un vot alb ar spune unii că înseamnă fuga de responsabilitate, fuga de asumarea unei ideologii dar, eu consider că un vot în alb înseamnă de fapt un refuz față de ceea ce am pe listă și în același timp o tragere de mânecă și cererea unei alte alternative care să mă facă să pot să îmi asum responsabilitatea pe deplin.
Trimite pe messenger
Trimite unui prieten