Încă de la început vreau să menționez faptul că autorul acestui articol este o persoană atentă la detalii și care crede ca prin lucruri/detalii mici se fac lucruri complexe/mari... etc.

Ca si orice alt român, am călătorit în locuri cu  o tradiție mai veche în ale democrației. O caracteristică pe care am găsit-o in mare parte din locurile de care aminteam mai sus, este LIPSA prafului de lângă borduri. Chiar dacă în marile metropole, există o oarecare mizerie stradală (tomberoane care se revarsă si hârtii care zboară), nu găsim acea „țârfă” care poate fi mediul ideal pentru cultura de gazon/buruieni in locuri nepotrivite.

Nu vreau să fiu răutăcios și de aceea voi spune ca de foarte multe ori e foarte normal ca intr-o țară în plin dezvoltare și construcție, este normal să existe mult praf. Este foarte adevărat că nouă de multe ori ni se aruncă „praf în ochi” dar din păcate e la fel de dăunător să îl și inhalăm.

Dacă am construi mai cu atenție la detalii, adică dacă muncitorii ar respecta jumătate din normele impuse legate de curățenia pe șantier ar fi mult mai puțină „țârfă”.

Dacă cei care se ocupă de salubritate ar munci cu responsabilitate și nu ar da cu aspiratorul de cameră, la colțul Primăriei, am avea probabil mai puține culturi de urzici și buruieni la margine de drum.

Probabil e un ciclu natural pe care trebuie să îl urmăm, și se pare că nu reușim să învățăm, Nu din greșelile sau experiențele noastre, ci nu putem să învățăm din propriile gafe.

Suntem un popor agrar si asta se reflectă în grădinile de zarzavaturi de la blocuri și în culturile involuntare de iarbă și buruieni, de pe marginea drumurilor urbane.

Nu sunt omul care își ponegrește locul din care provin, spun doar ca la un moment dat e normal sa avem atâta praf in orașe din moment ce suntem în continuă expansiune. Cineva din Franța imi spunea ca e foarte bine că avem praf, sunt de acord cu acea persoană daca e vorba de un progres la nivel de infrastructură.

Ceea ce e dureros este faptul că nu există un set de valori minime, general acceptat care să se reflecte chiar și în lucrurile mici precum „țărfa” de la margine de drum. NU e bine să spunem „Las-o bă că mere și așa” sau noi ca cetățeni să nu atragem atenția acelor angajați care tratează problema asta cu superficialitate.

Lucrurile nu se vor schimba curând dar poate discutând despre ele reușim să creăm un minim de valori pentru cei care vor veni după noi.