Ce ma uimeste pe mine la poporul roman de multe ori este lejeritatea cu care merge compatriotul meu si-si face treburile pe unde se nimereste. Cum am ajuns sa ma gandesc la aceasta problema? Saptamana trecuta am stat cateva minute in parc si m-am bucurat de aerul nici pe aproape curat din oras, de bancile nu foarte curate, de iarba crescuta in voie si asa mai de parte. In asa mai departe includ si ceva mai putin normal de la Bors incolo. In timp ce admiram peisajul, acesta mi-a fost perturbat de catre un individ (varsta intre 15 si 20 de ani, poate si ceva mai putin) care si-a parcat bicicleta pentru cateva moment pe iarba si a urmat chemarea naturii pe un stalp de iluminat. Mi-am dat seama ca nu e un eveniment chiar atat de neobisnuit cand am tras concluzia: 'macar de ar fi urinat pe un copac'. In ce hal am ajuns daca am trait sa ajung si la optiunea asta? In fine, am auzit ca altii au vazut indivizi care urinau pe Biserica cu Luna, deci cu asta aproape ai putea da mana daca s-ar spala. Si atunci de ce sa ne mai isterizam de rahateii si baltile de urina de prin pasaje, de sub poduri, de prin tufe sau ma rog de pe unde le-o fi plantat vreun urmas de al lui Traian si Decebal. Dar de ce sa ne mai miram cand inca trenurile romanesti au sistemul acela minunat prin care oricine poate defeca sau urina pe liniile ferate romane, ce-i drept de ce le mai multe ori nu e destul fiind nevoie sa improscam tot wc-ul, podeaua, peretii...